Familia şi rolul ei

(suport de curs)

Copilul este o fiinţă cu însuşiri calitativ diferite de cele ale adultului şi are în mod legitim dreptul de a ocupa o poziţie privilegiată şi de a se bucura de un “tratament” specific. Sănătatea, dezvoltarea şi educaţia copilului trebuie să fie în centrul preocupărilor familiei.
Familia rămâne grupul social vital în asigurarea îngrijirii, protecţiei şi educaţiei copilului. În contextul schimbărilor sociale se constată o diversificare a modelelor familiale: frecvenţa crescândă a coabitărilor (concubinaje), creşterea numărului divorţurilor, a familiilor cu un singur părinte, opţiunea unor femei de a avea un copil în afara căsătoriei, noile forme coexistând cu modelul “clasic” al familiei conjugale.
Într-o lume în care toate instituţiile şi toate tipurile de raporturi sociale se schimbă în ritm accelerat, familia nu poate rămâne neschimbată şi nu trebuie absolutizat un model sau altul de organizare familială. Toate aceste schimbări nu trebuie interpretate ca o criză a familiei, ci mai repede ca adaptări ale conduitei individuale la schimbările demografice, economice şi materiale care afectează societăţile în ansamblul lor.
Dezvoltarea personalităţii copilului este rezultatul unui ansamblu de factori: familiali, şcolari, comunitari. Factorii familiali sunt ca proximitate şi importanţă cei mai importanţi în dezvoltarea unei personalităţi armonioase, în securizarea fizică, afectivă şi materială a copilului.
Indiferent de modul de organizare, mediul familial intemeiat pe un sistem de interacţiuni afective intense este apt de a reacţiona la trebuinţele copilului, de a participa şi favoriza elaborarea personalităţii, a imaginii sale de sine şi despre lume.
Familia este cea mai în măsură să răspundă nevoilor copilului, afectiv cea mai adecvată trebuinţelor lui pentru că numai aceste relaţii afective şi sentimente de dragoste îl fac pe părinte să înţeleagă şi să intuiască copilul şi starea lui de copilărie. În familie îşi poate satisface nevoile sale primare, îşi poate manifesta frustrările inevitabile, temperate de dragostea părinţilor. În familie copilul poate să-şi investească toate resursele emoţionale şi să înveţe să şi le controleze pentru că aici ar trebui să fie în mod sigur un mediu mai ales afectiv – garanţie pentru o dezvoltare armonioasă.
Familia este mediul esenţial care poate influenţa dezvoltarea şi destinul copilului prin securizare materială, dragoste şi educaţie.
Modulul dedicat familiei din cadrul programului de formare Disciplina pozitivă îşi propune o abordare didactică, a dezvoltării copilului în relaţie cu mediul familial şi social utilizând deja clasicele repere de vârstă: copilăria mică, copilăria mijlocie, pubertatea şi adolescenţa.
Pentru fiecare dintre aceste etape de vârstă se vor analiza:
-reperele specifice de dezvoltare psihosomatică, de normalitate statistică,
-cele mai frecvente situaţii de abatere de la normă,
-modelele educaţionale care şi-au dovedit valabilitatea,
-solicitările şi transformările la care sunt supuşi părinţii / familia,
-rolul familiei ca actor social şi mediator între copil şi alte instituţii implicate în educarea aestuia (şcoala, grupul de apartenenţă, biserica, mass media).

Copiii n-au fost niciodată adulţi. Dar, privindu-ne pe noi, doresc s-ajungă. Ne investesc cu calităţi şi puteri şi nu renunţă la credinţa lor niciodată în cazul părinţilor care au reuşit să le fie aproape şi să păstreze aura de eroi.
Adulţii au fost cu toţii, cândva, copii. Fiecare adult mai păstrează încă în sufletul, în memoria lui afectivă nu atât ceea ce i s-a întâmplat sau cum a rezolvat nişte probleme, cât felul în care s-a simţit în anumite situaţii şi cum a văzut lumea de la „înălţimea” vîrstelor copilăriei.
Acest avantaj, de fi trecut pe acolo, se constituie într-o resursă accesibilă oricui; atunci când nu ai timp sau informaţii la îndemână poţi apela cu sinceritate şi deschidere la copilul din tine. Pentru restul există cărţi, teorii, metode, studii de caz şi specialişti.
Elvira Alexandrescu
Psiholog

Familia si roul ei (document Word, 34Kb)