La nivel global, peste 40 de
milioane de copii sub 15 ani cad victime violenţei în fiecare an, însă în ciuda
acestui fapt, 97% din ei nu beneficiază de aceeaşi protecţie legală împotriva
violenţei ca şi adulţii, se arată în "Studiul Organizaţiei Naţiunilor
Unite privind violenţa asupra copiilor " lansat în 11 octombrie 2006 la New
York.
Astfel, milioane de copii din
întreaga lume devin victime ale abuzurilor fizice şi psihologice, în
majoritatea cazurilor, tocmai din partea celor responsabili pentru îngrijirea
lor. În pofida acestor statistici şi în pofida concluziilor cercetărilor
efectuate de experţi privind consecinţele violenţei, numai 17 ţări din întreaga
lume au interzis prin lege, până în acest moment, orice formă de pedeapsă
fizică sau tratament umilitor împotriva copilului. Aceasta înseamnă că majoritatea
copiilor din lume sunt lipsiţi de protecţie atât teoretic cât şi practic,
oricine putându-i agresa fără frica de a răspunde în faţa legii pentru actele
sale.
Pedepsele fizice în şcoli nu au fost nici acum suprimate
în 106 ţări ale lumii, dar chiar
şi în ţările unde au fost interzise, punerea în practică şi monitorizarea aplicării
legii este, adeseori, ineficientă. De asemenea, în
147 de ţări, pedepsele fizice nu sunt restricţionate în instituţiile de
îngrijire alternativă.
Prin urmare, se poate spune că pedepsele fizice şi tratamentele umilitoare
aplicate copiilor sunt practicate în aproape toate societăţile.
În acelaşi
raport al ONU, se mai arăta că:
-
între
20-65% din copiii de vârstă preşcolară sunt intimidaţi fizic sau verbal.
Pedeapsa fizică (bătaia cu mâna, cu băţul etc.) este o practică curentă în
şcoli într-un mare număr de ţări şi determină, în mare măsură, abandonul
şcolar;
- 126
milioane de copii din întreaga lume muncesc în condiţii periculoase, îndură,
adesea, bătăi şi umilinţe şi agresiuni de natură sexuală din partea
angajatorilor;
- Copiii
instituţionalizaţi din orfelinate şi centre de detenţie sunt cei mai supuşi
violenţei din partea personalului care îi asistă ( sunt torturaţi, bătuţi,
izolaţi, violaţi, hărţuiţi);
- 150
milioane fete şi 73 milioane băieţi din întreaga lume sunt anual violaţi sau
supuşi la agresiuni sexuale, agresorul fiind, în cele mai multe din cazuri,
membrii ai familiei sau rude.
- Se
estimează că, anual, între 133 şi 275 milioane copii sunt martorii violenţei
domestice;
- Violenţa
în familie şi pedepsele fizice severe sunt practici comune atât în ţările
dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, în toate regiunile lumii;
- Peste
50.000 de copii sunt anual ucişi (adesea, în bătaie sau după ce au fost
violaţi) şi între 1-2 milioane de copii ajung la spital cu răni şi afecţiuni
cauzate de violenţă;
- Cele
mai multe acte de violenţă împotriva copiilor sunt înfăptuite chiar de cei din
cercul lor de prieteni şi cunoscuţi ori rude şi îngrijitori: părinţi,
profesori, colegi de şcoală, angajatori, tutori.
Suedia a fost
prima ţară din lume care a interzis toate formele de pedeapsă corporală
aplicate copiilor în 1957. Experienţa acestei ţări arată că o schimbare
considerabilă în atitudinea şi metodele de disciplinare aplicate de părinţi şi
educatori copiilor şi reducerea pedepselor fizice nu se pot baza exclusiv pe
introducerea de legi prohibitive, ci mai ales pe campanii de educare a
publicului desfăşurate de-a lungul a decenii întregi. În 1980, studiile arătau
că 51% din părinţi folosiseră bătaia ca metodă de corecţie. Douăzeci de ani mai
târziu, numărul acestora a scăzut la 8%.
Doar 17 ţări din lume au
interzis aplicarea violenţei împotriva copilului: Suedia (1979), Finlanda (1983), Norvegia (1987), Austria (1989), Cipru
(1994), Italia (1996), Danemarca (1997), Letonia (1998), Croaţia (1999),
Germania (2000), Bulgaria (2000), Islanda (2003), România (2004), Ucraina
(2004), Ungaria (2004), Grecia (2006), Olanda (2007). În 153 de ţări sunt permise pedepsele fizice,
ceea ce înseamnă că peste 1,5 miliarde de copii trăiesc în ţări în care acest
fenomen e legal.
Deşi România se află printre puţinele ţări din lume în
care legislaţia interzice folosirea pedepselor fizice asupra copilului, totuşi,
specialiştii sunt de părere că mai avem de lucrat la acest capitol, întrucât o
mare parte a românilor sunt încă de părere că bătaia "e ruptă din
rai". Jumătate
din parinţii români folosesc bătaia ca metodă de disciplinare. În ciuda acestei
legi, potrivit statisticilor publicate în studiul "Abuzul şi neglijarea
copilului"(realizat în 2001 de ANPDC, Banca Modială şi OMS), se evidenţiază că
47,2% din părinţi spun că folosesc bătaia ca metodă de disciplinare a
copilului, iar 84% din copii declară ca sunt bătuţi de părinţi. Pedepsele
fizice aplicate copiilor deţin cea mai mare pondere în mediul rural. Astfel,
87% din parinţii de la sate ce au copii cu vârste cuprinse între 3 si 5 ani,
respectiv 78% din parinţii ce au copii de 6-7 ani, au declarat că le aplică
acestora pedepse fizice. În mediul urban, violenţa fizică are o pondere mai
mică (52,6% la copiii între 6 si 7 ani si 50,2% la cei între 3 si 5 ani).
De asemenea, în 75% din şcoli se înregistrează fenomene
de violenţă, iar 48,1% din copiii din instituţii afirmă că sunt pedepsiţi prin
bătaie de către personalul didactic, aşa cum se arată într-un studiu asupra
violenţei în şcoală realizat de UNICEF, Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi Institutul Criminalistic. Într-un alt
studiu, realizat de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în
decembrie 2005-ianuarie 2006, se arată că 60% din elevi sunt agresaţi verbal şi
fizic în şcoală şi în familie.
|
